- e de la sine înţeles
- it goes without sayingthat is understood.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
e de la sine înţeles
Look at other dictionaries:
înţeles — ÎNŢELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înţeles = fără îndoială, sigur. – v. înţelege. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢELÉS2, înţelesuri, s.n. Semnificaţie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ♢ loc. adj … Dicționar Român
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
implicit — IMPLICÍT, Ă, impliciţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conţinut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înţelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Implicit ≠… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
înţelegut — înţelegút, înţelegúturi, s.n. (înv.) înţelegere; înţeles. Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR înţelegút, ă, adj. (înv.) (de la sine) înţeles; cunoscut. Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
subînţelege — SUBÎNŢELÉGE, subînţelég, vb. III. refl. şi tranz. A (se) înţelege (dintr un context, dintr o convorbire, dintr o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ refl. A fi de la sine înţeles, a rezulta, a reieşi. – Sub1 + înţelege (după fr. sous… … Dicționar Român
natură — NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect… … Dicționar Român
pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
semnificativ — SEMNIFICATÍV, Ă, semnificativi, e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înţeles precis, care scoate în evidenţă ceva; care are o anumită semnificaţie. 2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
